Investigații imagistice: diferențele dintre Scintigrafie, RMN si CT

Metode imagistice moderne si caracteristicile diferentiatoare

În cazul în care medicul suspectează prezența unei boli, e nevoie de investigații imagistice amănunțite, în lipsa cărora nu poate fi pus un diagnostic corect.

Câteva dintre cele mai cunoscute metode imagistice avansate, realizate numai la recomandarea medicului, sunt CT (computer tomograf), RMN (rezonanța magnetică nucleară) și scintigrafia (imagistică nucleară cu radioizotopi). În multe cazuri, o combinație dintre CT/ RMN și scintigrafie este indicată, pentru a avea informații precise despre stadiul și răspandirea bolii în organism.

Iată ce presupun cele trei tipuri de investigații, pe scurt, și care sunt principalele diferențe dintre ele.

CT (computer tomograf)

CT este o metodă iradiantă, care funcționează pe bază de raze X (radiație electromagnetică). Este o procedură simplă, rapidă și nedureroasă, care poate fi folosită pentru a obține imagini ale oricărei părți din corpul uman, de la nivel cerebral până la extremități.

  • detectează de la fracturi osoase până la calcificări, hemoragii, accidente vasculare cerebrale, hernii de disc etc.
  • folosește o substanță de contrast pe bază de iod
  • necesită realizarea unor analize în prealabil (uree și creatinină)
  • este contraindicată femeilor însărcinate, pacienților cu insuficiență renală și celor cu reacții alergice la substanța de contrast.

RMN (rezonanța magnetică nucleară)

RMN este o examinare care folosește unde electromagnetice, magneți de mare putere și un computer ultraperformant pentru a obține imagini detaliate ale unor secțiuni din corpul omenesc. De multe ori, este recomandat în detrimentul CT, nefolosindu-se de radiații și fiind o investigație mai precisă în cazul țesuturilor moi din organism.

  • este indicat în patologia cerebrală, a coloanei vertebrale, musculoscheletală sau abdomino-pelvină
  • presupune îndepărtarea oricăror obiecte metalice (bijuterii, chei, agrafe, aparate auditive etc.)
  • este contraindicat în cazul femeilor aflate în primul trimestru de sarcină, persoanelor care au un implant cardiac (stent sau pacemaker) sau fragmente metalice în corp (proteze), precum și celor care au suferit recent o investigație chirurgicală
  • poate pune probleme în cazul persoanelor supraponderale sau celor sensibile la spațiile închise (claustrofobe) și la zgomotele puternice ale aparatului.

Scintigrafia

Scintigrafia este o formă modernă de imagistică ce presupune administrarea intravenoasă a unui radiofarmaceutic, specific organului a cărui examinare este dorită și, ulterior, scanarea corpului pacientului, pentru a obține informații despre zonele de interes.

Mai multe informații despre radiațiile emise și radioizotopii utilizați în medicină nucleară, găsiți aici.

Iată ce ar trebui să știi despre scintigrafie:

  • Este o examinare non-invazivă și sigură

Nu doare, nu produce reacții adverse, nu presupune riscuri, nu expune pacientul la zgomote puternice (ca în cazul RMN-ului, de exemplu).

  • Timpul de așteptare a rezultatelor este minim

Timpul este esențial în tratarea unor afecțiuni grave, cum ar fi cele oncologice. De aceea, ne asigurăm că pleci acasă cu rezultatul în aproximativ 2-4 ore de când pășești în Gauss Clinics. În cazul celorlalte investigații, rezultatul este primit în general după minimum 7 zile.

  • Identifică de la fracturi și infecții ale protezelor până la afecțiuni oncologice grave

În combinație cu o altă examinare (CT/ RMN) sau ca investigație principală, scintigrafia depistează cu acuratețe cele mai diverse afecțiuni: infecții ale protezelor, leziuni a căror sursă nu e identificată, cauze ale fracturilor osoase care nu se mai vindecă, osteom osteoid (tumoră benignă a osului), afecțiuni oncologice și determinări secundare ale acestora (metastaze) etc.

În cazul afecțiunilor oncologice reprezintă examinarea „gold-standard” realizată pentru screeningul pacienților. De multe ori, scintigrafia poate depista o afecțiune, înainte ca aceasta să devină vizbilă pe CT, RMN, sau radiografie, deoarece modificările metabolice (de funcție) care preced modificările anatomice în orice boală, pot fi depistate doar prin scintigrafie.

  • Are un cost mai mic

Scintigrafia este accesibilă financiar, spre deosebire de alte investigații laborioase, care presupun și un cost pe măsură.

  • Poate să fie efectuată de mai multe categorii de pacienți

Scintigrafia este o examinare mult mai permisivă. Poate fi făcută fără probleme atât de pacienții supraponderali (aparatul susține o greutate de până la 180 de kg), cât și de cei care suferă de claustrofobie sau care prezintă fragmente metalice în corp (proteze, stimulatoare cardiace, stenturi etc.).

  • Nu necesită o pregătire specială în prealabil

În afară de biletul de trimitere sau dosarul complet de investigații anterioare (dacă este cazul), nu este nevoie de realizarea altor analize în prealabil.

  • Poate fi efectuată mai des

Spre deosebire de o metodă iradiantă ca CT-ul, scintigrafia poate fi realizată cu o mai mare frecvență, fără niciun fel de probleme. În cazul pacienților diagnosticați cu cancer, este chiar recomandată repetarea investigației la 6 luni, pentru a monitoriza evoluția acestuia.

  • Este singura investigație care oferă informații despre întregul sistem osos

Scintigrafia este singura investigație care permite vizualizarea întregului sistem osos, din cap până în picioare. Se dovedește extrem de eficientă pentru a vedea întinderea metastazelor în corp și prezența lor și la organe mai îndepărtate decât cele în care se află tumora primară. Iată aici cum se desfășoară o scintigrafie osoasă whole body.

  • Este singura investigație care oferă detalii și despre funcția organelor, nu doar despre aspectul lor

Scintigrafia depistează mult mai bine funcționalitatea osului și identifică foarte clar tumori sau infecții osoase. Poate depista fracturi de dimensiuni mici cauzate de metastaze, și poate depista acele leziuni osoase care afectează chiar și numai 5% din os (poate identifica metastaze cu 2-18 luni mai devreme față de radiografiile convenționale).

  • Este investigația cea mai potrivită pentru stadializarea corectă a bolii

În cazul afecțiunilor oncologice, scintigrafia este recomandată în general pentru stadializarea cât mai exactă a bolii.

  • Pacientul nu mai este singur în camera de investigație

Spre deoseobire de celelalte tipuri de investigații, care presupun izolarea pacientului în camera de examinare, în cazul scintigrafiei ești permanent însoțit.

  • Radiotrasorul nu folosește o substanță care să genereze efecte adverse

CT-ul și RMN-ul folosesc substanțe de contrast care pot genera efecte adverse pacienților – de la stări neplăcute până la alergii severe. Radiotrasorul specific scintigrafiei nu determină reacții alergice.

***

Medicul este cel care decide dacă un anumit tip de investigație este preferabil altuia, în funcție de fiecare caz și de afecțiunea suspectată, luând în considerare avantajele și dezavantajele acestora, precum și statusul pacientului. Cazurile complexe pot beneficia însă chiar de o combinație a mai multor tipuri de investigații realizate în paralel, pentru un diagnostic cât mai corect și un plan de tratament eficient.

De obicei, scintigrafia vine ca o examinare de mare acuratețe, care completează metodele imagistice clasice, precum CT-ul și RMN-ul.

Telefon programări: 0754 561 945.

Scintigrafia osoasă

Scintigrafia osoasă – o investigație rapidă, sigură și non-invazivă prin care poți depista afecțiuni oncologice. Diagnosticarea corectă a afecțiunilor oncologice, precum și depistarea stadiului acestora sunt două lucruri esențiale pentru tratamentul eficient al cancerului.

Una dintre investigațiile imagistice moderne recomandate pentru pacienții oncologici este scintigrafia osoasă, o formă neinvazivă de scanare a sistemului osos, prin care se depistează diverse afecțiuni și anomalii existente la nivelul oaselor.

Tipul de scintigrafie utilizată în cazul acestor pacienți este cea de tip „Whole body” (este scanat întregul corp pentru obținerea imaginilor scheletului osos), și reprezintă examinarea „gold-standard” (de elecție sau cea dintâi recomandare) pentru screeningul cancerului, în vederea depistării eventualelor metastaze (tumori canceroase secundare care au diseminat pe cale limfatică sau hematogena de la tumora primară). Mai multe despre acest subiect găsiți aici.

Ce este scintigrafia osoasă

Scintigrafia osoasă presupune administrarea intravenoasă a unui radiofarmaceutic și apoi scanarea sistemului osos, pentru a depista eventuale dereglări prezente în structura osoasă.

Acest tip de investigație oferă informații valoroase despre existența sau evoluția diverselor afecțiuni oncologice, dar și despre inflamații, artroze sau dureri a căror cauză este încă neidentificată.

Ce beneficii aduce scintigrafia osoasă

  • este neinvazivă – nu doare, nu produce reacții adverse, nu presupune riscuri
  • este rapidă – pleci acasă cu rezultatul în aproximativ 2-4 ore de când pășești în Gauss Clinics
  • depistează cu precizie și eficiență anomaliile osului sau leziunile de la nivel osos
  • identifică afecțiuni grave, cum ar fi cele oncologice, chiar din stadii incipiente
  • este singura investigație imagistică ce poate cuprinde și vizualiza tot sistemul osos, din cap până în picioare.

În ce constă procesul de scintigrafie osoasă

Întreg procesul de scintigrafie osoasă durează până la maximum 2-4 ore, timp în care:

  • se injectează intravens substanța radiofarmaceutică;
  • se așteaptă ca trasorul să circule în corp pentru a evidenția sistemul osos;
  • se consumă până la 2 litri de lichide;
  • se face scanarea propriu-zisă (cu ajutorul unui aparat special numit Gamma Camera), care este atraumatică.

Investigația de scintigrafie osoasă nu are nevoie de o pregătire specială din partea pacientului. Singurul lucru necesar este ca acesta să vină cu recomandarea de la medicul trimițător și dosarul de investigații anterioare (radiografie, CT, RMN etc.), dacă este cazul. După realizarea analizei, se recomandă consumul de lichide pe parcursul zilei respective, pentru eliminarea trasorului.

La părăsirea clinicii, pacientul va avea toate informațiile necesare: pe lângă imaginile scintigrafice, asigurăm interpretarea analizei de scintigrafie osoasă, cu ajutorul medicilor noștri specialiști în medicina nucleară.

Scintigrafia este contraindicată în timpul sarcinii și în perioada de alăptare.

Afecțiuni depistate cu ajutorul scintigrafiei osoase

  • diverse afecțiuni oncologice – acestea pot fi depistate chiar din stadii incipiente, monitorizate în timpul tratamentului sau cercetate pentru a observa evoluția și răspândirea lor în timp;
  • afecțiuni nespecifice ale articulațiilor;
  • afecțiuni ale osului, cum ar fi osteomielita, osteocondrita sau infecții determinate de prezența unor proteze sau decimentări periprotetice;
  • procese inflamatorii, traumatice (așa numita „fractură de stres”) sau algoneurodistrofii;
  • tulburări metabolice (hiperparatiroidism, hipercalcemii) și boala Paget;
  • suspiciune de necroză aseptică de cap femural (maladia Legg-Calve-Perthes);
  • dureri osoase sau osteoarticulare (unde se poate interveni ulterior cu investigații suplimentare de tip RMN sau CT, pentru un diagnostic corect).

Tipuri de scintigrafie osoasă

La Gauss Clinics, putem face toate tipurile de scintigrafie osoasă, în funcție de nevoile fiecărui pacient. De la scanarea întregului corp, a unor segmente ale acestuia sau obținerea de imagini 3D, analizăm dosarul fiecărui pacient și decidem în consecință ce anume recomandăm:

  • Scintigrafie ”whole body” – scanarea întregului corp.
  • Scintigrafie trifazică – o scanare în detaliu, care permite vizualizarea vaselor de sânge, a țesuturilor, dar și a oaselor, cu imagini luate secvențial. Este recomandată în cazul existenței unei tumori osoase, dar și în cazul prezenței unor proteze sau a unor dureri localizate (pentru diagnosticarea ulterioară).

Scintigrafia trifazică are o acuratețe de peste 90%  și este procedura de elecție în diagnosticul osteomielitei osului neafectat de alte patologii de bază.

  • Scintigrafie 3D cu SPECT – scanare prin care se obțin imagini tridimensionale ale întregului corp sau doar a unor zone de interes. Este recomandată în mod special pentru zonele lombare și permite vizualizarea foarte bună a vertebrelor, și contribuie la diferențierea tumorilor benigne de cele maligne: o absorbție focală  a radiotrasorului localizată la nivelul corpului vertebral indică , de regulă, o afecțiune bengină; prin comparație, atunci când există o absorbție ridicată atât în corpul vertebral , cât și în pedicul, se confirmă prezența unei tumori maligne; rareori, leziunea metastatică este prezentă doar la nivelul pediculului.

***

Timpul este esențial când în joc este sănătatea noastră.

Programează-te ASTĂZI la scintigrafie osoasă! Vei putea face scintigrafia în aceeasi zi.

Telefon programări: 0754 561 945.

Când se recomandă scintigrafia osoasă?

Introducere.

Cancerele reprezintă prima cauză de mortalitate în țările dezvoltate, cu venituri mari, și a doua cauză de mortalitate în țările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare, cu venituri mai mici, după bolile cardio-vasculare (cardiopatie ischemică). Cele mai frecvente tipuri de cancer sunt: cancerul de prostată, cancerul de sân, cancerul pulmonar și cancerul colo-rectal.

Cancerul apare atunci când sub influența factorilor genetici, a factorilor de mediu, cât și a stilului de viață, se produc modificări în structura ADN-ului la nivel celular, care determină o multiplicare rapidă și necontrolată a acestora, proces numit carcinogeneză. În timp, proliferarea celulară rezultă în dezvoltarea unei tumori maligne la nivelul țesuturilor sau organelor, împiedicând funcționarea adecvată a acestora și perturbarea homeostaziei (echilibrul mediului intern al organismului).

Ce sunt metastazele?

Metastazele reprezintă diseminări ale celulelor maligne de la tumora primară către alte structuri ale organismului, care oferă condiții de multiplicare progresivă și invadare tumorală (“micromediu” propice, factori de creștere). Metastazele mai sunt numite și tumori secundare.

Diseminarea are loc pe cale hematogenă sau limfatică, celulele se detașează de la tumora primară prin intermediul vaselor de sânge și pătrunde în patul circulator. Cele mai frecvente locuri de diseminare sunt: ficatul, plămânii, scheletul.

Procesul de detașare, migrare, invadare și adeziune (“ancorare” prin formarea vaselor de sânge proprii=angiogeneza ) a celulelor tumorale, se numește proces de metastazare.

Majoritatea deceselor pacienților diagnosticați cu cancer se produc ca urmare a prezenței și efectelor metastazelor, și mai puțin de prezența tumorii maligne primare.

5% dintre pacienți prezintă metastaze la momentul ințial al diagnosticului cu cancer și prezența acestora determină, de regulă, un prognostic slab pentru pacient.

Tipuri de cancere în funcție de structura afectată:

  • carcinoame: organe sau structuri externe ale corpului (plămân, colon, sân)
  • sarcoame: localizate în oase, cartilagii, țesuturi adipoase, țesuturi conjuctive, mușchi și alte structuri de susținere
  • limfoame: cancere care se formează în noduli limfatici (ganglioni) și țesuturi limfatice (e.g.: splina)
  • adenoame: cancere ale glandei tiroidei, ale glandei pituitare, glandei adrenale etc.

Tipuri de metastaze

Oasele reprezintă a treia cea mai frecventă localizare a metastazelor, după ficat și plămâni.

Cancerele de prostată și sân sunt responsabile de majoritatea metastazelor scheletele (aproximativ 65-70%). Acest lucru reflectă incidența crescută și parcursul clinic îndelungat al acestor tipuri de cancere. Restul de 30-35% provin din tumori maligne primare ale rinichilor, tiroidei, plămânilor. Alte cancere cu osteotropism sunt: mielom multiplu și melanomul.

De ce este osul o localizare preferențială a metastazelor?

Oasele reprezintă un micromediu ideal de diseminare și dezvoltare a metastazelor datorită vascularizației bogate (artere sinusoidale medulare) și a prezenței măduvei osoase hemtatogene, din această cauză,  cele mai afectate oase sunt cele care conțin o masă bogată de măduva osoasă roșie (craniu, coloana vertebrală, epifizele/capetele oaselor lungi: femur și humerus, oasele pelvisului și a bazinului osos, mai puțin coastele).

created with BioRender.com

Clasificare metastaze osoase

Metastazele osoase sunt de 3 tipuri, în funcție de mecanismul primar care interferează cu procesul de remodelare osoasă:

1.Osteolitice, prin dezintegrare de țesut osos: întâlnite în mielomul multiplu, carcinom renal, melanom, cancer pulmonar cu celule mari, limfom non-Hodgkin, cancer tiroidian, histiocitoza malignă cu celule Langerhans.

Majoritatea cancerelor de sân produc metastaze osoase de tip osteolitic. Procesul de distrugere osoasă este mediată de osteoclaste, și nu reprezintă un efect direct al celulelor tumorale. Un rol mai puțin important în acest proces, în stadiile mai avansate, este reprezentat de compresia vascularizației cu ischemie consecventă, prin presiunea generată de masă tumorală.

2.Osteoblastice (sau sclerotice), prin sedimentare/depunere de țesut osos: prezent în cancerul de prostată, carcinoid (tumoră neuroendocrină), cancer pulmonar cu celule mici, limfom Hodgkin sau meduloblastom (tumoră malignă a sistemului nervos central).

3.Mixte: cancer de sân (15-20% dintre cazuri produc metastaze osoase mixte), gastro-intestinale, cancere scuamoase.

Incidenta metastazelor osoase în funcție de tipul de cancer

Tipul de cancerNumărul de cazuri noi la nivel global în anul 2020Incidența metastazelor osoaseMedia de supraviețuire de la diagnosticul metastazelor (luni)
Sân2 261 41965-75%19-25
Prostată1 414 25965-75%12-53
Plămâni2 206 77130-40%6
Melanom324 63514-45%<6
Renal431 28820-25%6
Tiroida586 20260%48
Mielom Multiplu176 40470-95%20
Vezica urinară115 94940%~12

Complicațiile/ Semnele și simptomele metastazelor osoase.

Hipercalcemia: este cea mai frecventă complicație metabolică a afecțiunilor maligne (10-40% dintre pacienți). Este frecventă în cancerele celulelor scuamoase ale plămânilor, cancerele de sân  sau ale rinichilor,  mielomului multiplu sau limfoamelor.

Hipercalcemia moderată spre severă, netratată, determină o serie de simptome legate de disfuncția    tractului gastrointestinal, ale rinichilor și sistemului nervos central precum: constipație, greață, vărsături, dureri abdominale, poliurie, polidipsie, deshidratare, slăbiciune, anorexie, oboseală.

În stadiile terminale,  hipercalcemia poate evolua cu aritmii cardiace, insuficiență renală acută, instalarea confuziei, comă.

O creștere rapidă și subită a calcemiei sugerează progresia cancerului, prin urmare, prognosticul este slab: media supraviețuirii de la instalarea unei hipercalcemii severe este de 10-12 săptămâni.

Durerea osoasă: este cel mai frecvent tip de durere asociat cu cancerul, are o localizare imprecisă în majoritatea cazurilor (localizare precisă doar dacă femurul sau humerusul sunt afectate), devine mai insuportabilă noaptea și nu se ameliorează în somn sau la decubit (întindere/șezut). Prin comparație, durerea cauzată de osteoartrita se resimte mai mult pe timpul zilei și apariția durerii este corelată cu ridicarea de greutăți.

La pacienți deja diagnosticați cu cancer, evoluția cu dureri osoase reprezintă de obicei un indicator puternic pentru metastaze  osoase.

Durerea asociată cu metastaze osoase  poate fi rezultatul unui proces inflamator sau mecanic. Durerea de origine inflamatorie se datorează eliberării de citokine din celulele tumorale, iritației periostale, și stimularea terminațiilor nervoase intraosoase. Durerea de origine mecanică se datorează presiunii sau efectului de masă a țesutului tumoral localizat la nivelul  structurii osoase, cu pierderea rezistenței osoase și prin urmare, apariția durerii la activitate/mișcare.

Evoluția cu dureri de spate la pacienți diagnosticați cu cancer, asociată cu anomalii prezente pe radiografii a coloanei vertebrale, ar trebui să pună în alertă medicul pentru o eventuală compresie vertebrală. Este mai frecventă la cancerele de sân (20-30%) și cancer pulmonar (15%).

Când metastazele sunt localizate la nivelul pelvisului sau coloanei, simptomatologia este mai dificil de interpretat, întrucât este asemănătoare cu cea din alte afecțiuni localizate la aceste nivel.

Inhibarea activității osteoclastice ( liza țesutului osos) se poate face prin administrare de bifosfonati sau denosumab, reducând durerea osoasă.

Fracturile patologice: apar în 10-30% din pacienții afectați de metastaze. Cele mai frecvente locuri de fracturi implică părțile proximale ale oaselor lungi,  iar femurul reprezintă cel mai afectat os (>50% din cazuri), urmat de humerus, cu toate că metastazele diseminează mai preponderent la nivelul coloanei vertebrale (40-70%)

Fracturile coastelor și compresia vertebrelor sunt de asemenea, frecvent întâlnite, și pot evolua cu cifoscolioza și o afectare restrictivă a plămânilor de grad variabil.

Cancerul de sân este responsabil de 60% din fracturile patologice, și cancerul pulmonar de doar 10% din cazuri.

Cea mai mare dizabilitate este dată de fracturile oaselor lungi (femur sau humerus) sau extensia epidurală a tumorii la nivelul coloanei vertebrale. Probabilitatea de a fi susceptibil pentru o fractură patologică crește cu timpul scurs de la evoluția metastatică osoasă a cancerului.

Intensitatea durerii nu este asociată în mod direct cu riscul de fractură, însă durerea care este exacerbată prin mișcare reprezintă un factor important în predicția fracturilor.

Rată de supraviețuire pe 3 ani la pacienți cu metastaze osoase și fracturi patologice este semnificativ mai redusă decât cea a pacienților fără fracturi (19% vs 35%).

Compresia medulară: reprezintă o altă urgență oncologică determinată de metastazele osoase, deoarece determină o reducere a speranței de viață și a calității vieții, dacă diagnosticul și tratamentele specifice nu sunt instiuite în timp util.

Apare la 15-20% dintre pacienții cu cancer metastatic osos, precum cancerul de prostată, de sân și de plămân.

Media generală de supraviețuire a acestor pacienți este de 3–6 luni, iar îmbunătățirea mobilității este considerată a fi un factor esențial pentru prelungirea supraviețuirii.

Provoacă durere severă, slăbiciune motorie, deficite senzoriale și tulburări de mers și, în unele cazuri, funcțiile vezicii urinare, intestinelor sau organelor sexuale sunt perturbate.

Localizarea preferenţială a compresiei la nivelul coloanei vertebrale depinde de dimensiunile şi gradul de vascularizare al tipului de vertebră: coloana toracală- 60% din cazuri; coloana lombo-sacrală-25% din cazuri, coloana cervicală -15% din cazuri;

Examene imagistice utilizate în diagnosticul și screeningul pacienților oncologici.

Metastazele osoase rămân asimptomatice timp îndelungat, de aceea în cazul unei suspiciuni de cancer (valori anormale de laborator și/sau anomalii identificate pe alte examene imagistice), trebuie realizat un screening pentru identificarea posibilelor localizări metastatice. Odată identificată, metastaza trebuie evaluată în funcție de intensitatea durerii, riscul de fractură și compresia nervoasă.

Investigații imagistice clasice disponibile pentru detecția metastazelor osoase sunt: CT (Computer Tomograf), RX (Radiografia) , RMN (Rezonanță Magnetică Nucleară). Toate aceste investigații se bazează pe caracterizarea anatomică a leziunilor metastatice și nu conțin informații legate de fiziologia și activitatea metabolică. Acest rol aparține medicinei nucleare , și pin intermediul scintigrafiilor osoase se obțin informații valoroase cu privire la diagnosticul diferențial dintre metastaze și ale leziuni/patologii ale scheletului osos.

Scintigrafia osoasă

Scintigrafia Whole Body este în prezent cea mai utilizată tehnică de imagistică în depistarea metastazelor osoase cauzate de diverse tipuri de cancere, și este considerată gold-standard pentru screeningul pacienților oncologici, având o sensibilitate de până la 95%.

Scintigrafia permite scanarea întregului schelet într-un timp scurt, la costuri reduse, totul într-o singură examinare medicală.

Potrivit EANM (Asociația Europeană a Medicinei Nucleare), scintigrafia osoasă SPECT are o importanță clinică deosebită în depistarea metastazelor cauzate de cancerele de sân și prostată.

Se bazează pe radiofarmaceutice preparate cu bifosfonați (Tc-99m-HDP și Tc-99m-MDP), care prezintă aviditate crescută pentru matricea osoasă. Asimilarea intensă a  radiofarmaceuticului la acest nivel este înalt sugestivă pentru un proces patologic.

Scintigrafiile osoase surprind procesul de remodelare osoasă ca răspuns la invadarea metastatică și are o sensibilitate mai mare decât radiografia: identifică fracturi de dimensiuni mici cauzate de

metastaze, și poate detecta metastaze care afectează chiar și numai 5% din os (poate identifica metastaze cu 2-18 luni mai devreme față de radiografiile planare).

Sensibilitatea scintigrafiei osoase este mai mare pentru metastaze sclerotice (osteoblastice), precum cele din cancerul de prostată.

În cazul scintigrafiilor osoase planare, specificitatea poate fi redusă în anumite cazuri, deoarece un turn-over osos crescut poate fi prezent în multiple patologii, iar diagnosticul diferențial al metastazelor de alte leziuni osoase poate fi dificil (e.g.: procese inflamatorii, traume , stres mecanic, boală Paget, displazie fibroasă, sau tumoră primară benignă sau malignă a oaselor). Acest impediment poate fi înlăturat prin corelarea cu alte informații clinice ( analize de laborator, investigații imagistice), biologice sau anatomice sau prin utilizarea tehnologiei SPECT (scintigrafie osoasă tridimensională SPECT).

Radiofarmaceuticele pe bază de bifosfonați (HDP si MDP) se absorb în matricea osoasă (cristale de hidroxiapatită) atunci când există activitate osteoblastică intensă. Cei doi factori care controlează asimilarea fosfaților în oase sunt debitul sangvin local și capacitatea de extracție care depinde de permeabilitatea capilară, balanță acido-bazică, nivelurile de hormoni paratiroidieni etc. Per total, aproximativ 50% din radioactivitatea injectată se acumulează la nivelul scheletului osos. Maximul de asimilare este atins la 1 oră de la administrare și se menține constant timp de 72 ore.

Sensibilitatea scintigrafiilor este determinată de nivelul de activitate osteoblastică. Asta înseamnă că în cazul metastazelor de tip osteoblastic, scintigrafia osoasă va reda imagini ale “spot”-urilor cu radioactivitate intensă. În cazul metastazelor de tip osteolitic , țesutul osos sănătos care înconjoară leziunea, va reacționa, în mod normal, prin  activitate osteoblastică compensatorie, care de asemenea, va determina un grad de asimilare intens al radiotrasorului la acest nivel.

Doar în cazul metastazelor de tip osteolitic, cu dezvoltare lentă , poate fi absentă o reacție osteoblastică , care să împiedice detecția leziunilor pe scintigrafia osoasă. De regulă, această caracteristică, se observă în cazul mielomului multiplu (tumoră primară malignă a oaselor) sau a pacienților cu leziuni osteolitice de dimensiuni mari care apar ca zone “reci” pe reprezentarea scintigrafică , reprezentând o absență focală a radioactivității.

Introducerea tehnologiilor moderne de imagistică nucleară (SPECT), a făcut posibilă creșterea sensibilității, specificității și a acurateții scintigrafiei osoase: 92%, 91%, 90%; această metodă permite evaluarea leziunilor coloanei vertebrale (lombosacrale), a bazinului (șoldurilor), pelvisului, care în mod normal, sunt mai greu de vizualizat prin intermediul scintigrafiei planare.

Radiografia este ușor de realizat, accesibilă, și permite o evaluare rapidă, însă are o sensibilitate redusă: poate depista leziuni metastatice doar atunci când acestea afectează cel puțin 50%-’70% din osul trabecular.

CT (Computer Tomograf) este preferat pentu evaluarea riscului de fractură cauzată de metastază, oferind o evaluare morfologică bună a oaselor. Asocierea SPECT cu CT îmbunătățește specificitatea și sensibilitatea scintigrafiei osoase.

Radiografia și CT-ul se realizează selectiv, pe anumite regiuni ale scheletului, în funcție de localizările cele mai frecvente ale metastazelor osoase, prin urmare, detecția leziunilor poate fi limitată. Scintigrafia permite scanarea întregului schelet, într-o singură examinare.

RMN Whole Body are, de asemenea, o sensibilitate și specificitate crescută pentru leziunile metastatice, în special cele de natură osteolitică, însă este foarte costisitor și implică un discomfort mai mare. Reprezintă o opțiune bună și pentru vizualizarea edemului local cauzat de o fractură patologică și apreciază extensia epidurală a tumorii la nivelul scheletului axial.

Este mai puțin eficientă în evaluarea lizei osoase (degradarea structurii osoase), pentru care CT-ul e mult mai performant.

La Gauss Clinics realizăm scintigrafii osoase pe bază de bifosfonați (Tc-99m-MDP) pentru:

screeningul pacienților oncologici, pacienți având suspiciune de cancer în baza investigațiilor clinice și paraclinice (simptomatologie, semne, analize markeri specifici, biochimie, hematologie, anomalii detectate pe alte investigații imagistice) și aprecierea răspunsului la intervențiile chirurgicale, a radioterapiei și a altor forme de tratament instituite pentru pacienții oncologici cu metastaze osoase, în vederea evaluării prezenței și/sau extensiei leziunilor metastatice, cât și pentru diagnosticul diferențial al acestora de alte procese metabolice specifice osului.

Scintigrafiile osoase Whole Body sunt realizate cu ajutorul aparatului SPECT, având specificitate și sensibilitate înaltă pentru metastazele osoase, inclusiv pentru cele localizate la nivelul coloanei vertebrale și a pelvisului. Se obțin imagini tridimensionale, de o acuratețe înaltă, rezoluția contrastului dintre leziuni fiind cu mult îmbunătățită.

Programează-te acum la Gauss Clinics și vei primi rezultatele scintigrafiei osoase în aceeași zi!

Bibliografie:
Bone metastases: an overview; Oncology Reviews 2017; 11:321 ; pages 43-49; doi:10.4081/oncol.2017.321

Department of Clinical Radiology, University of Münster: Prof. Dr. med. Heindel, Raphael Gübitz, Dr. med. Vieth ; Department of Nuclear Medicine, University of Münster: Prof. Dr. med. Weckesser, Prof. em. Dr. med. Dr. rer. nat. Schober, Prof. Dr. med. Schäfers:The diagnostic imaging of bone metastases. Dtsch Arztebl Int 20 14; 111: 741–7. DOI: 10.3238/arztebl.2014.0741

Diagnostic methods for detection of bone metastases: Contemporary Oncology (Pozn) 2017; 21 (2): 98–103 DOI: https://doi.org/10.5114/wo.2017.68617 

MDPI Journals: Cancers , Analysis of Bone Scans in various tumour entities using deep learning based artificial neural network algorithm-evaluation of diagnostic performance, 17 September 2020

Springer International Publishing AG, part of Springer Nature 2019: V.Denaro et al., Management of Bone Metastases, https://doi.org/10.1007/978-3-319-73485-9_1

Technetium, ingredientul secret al scintigrafiilor

Ce sunt radiofarmaceuticele?

Sunt compuși radioactivi, alcătuiți dintr-o componentă cu radioactivitate scăzută, numită radionuclid, și o componentă non-radioactivă (o moleculă biologic activă): o substanță farmaceutică sau o celulă (e.g.: globule roșii, leucocite).

Componenta non-radioactivă:

Are rol de transport selectiv: asta înseamnă că acționează ca și purtător pentru izotopul radioactiv. Compoziția chimică a substanței farmaceutice permite distribuirea radiofarmaceuticului în circulația sangvină după injectare, ajungând într-un final, la organul sau țesutul țintă pentru care se dorește scanarea. În funcție de organul sau țesutul țintă, substanța prezintă o structură biochimică diferită.

Componenta radioactivă:

Există două tipuri de radionuclizi care se pot utiliza în medicina nucleară:  utilizați pentru a diagnostica o boală sau o afecțiune sau utiilizați pentru tratarea unor afecțiuni: tumori maligne (cancere) sau hiperactivitatea unor glande endocrine. În funcție de scopul pentru care este utilizat aceștia pot fi mai puternici in funcție de energia transmisă sau mai slabi.

Izotopii utilizați pentru diagnostic, emit raze gamma, asta însemnând că au o radioactivitate scăzută, având un timp de dezintegrare și eliminare scurt. Din acest motiv, radiofarmaceuticul trebuie preparat într-un timp limitat înainte de a fi administrat pacientului, întrucât acesta își poate pierde radioactivitatea rapid și nu mai poate fi utilizat pentru scanare imagistică (în cazul radioizotopului Technetium-99m, după ce este preparat cu substanța specifica pentru a produce radiofarmaceuticul, poate fi folosit într-un timp cu o durată de 6 ore).

Razele gamma sunt emise prin procesul de dezintegrare al izotopilor, iar în urma contactului dintre razele gamma și scintilatorul camerei SPECT, se produc fotoni care emit energie și care sunt convertiți mai departe într-un semnal electric. Semnalele sunt amplificate și sunt transformate în imagini ale organelor și țesuturilor țintă, care vor fi redate pe monitor.

Izotopii utilizați în scop terapeutic (radioterapie), emit raze beta, radiații care sunt mai puternic ionizante spre deosebire de razele gamma, și se mențin pe o perioadă mai lungă de timp. Ele acționează prin distrugerea celulelor care se multiplică rapid și necontrolat din tumorile maligne, reducând dimensiunile acestora până la eliminare.

Care este radioizotopul ideal?

Un radionuclid cu proprietăți nucleare ideale trebuie să emită radiații gamma în intervalul 100-600 keV (kilo electron volt), iar timpul de înjumătățire (viteza cu care este eliminată jumătate din concentrația administrată) trebuie să fie de ordinul a câtorva ore, pentru a împiedica expunerea suplimentară la radiații.

Radiofarmaceuticele utilizate pentru detecția cu aparatul SPECT sunt în general alcătuite din molecule de mici dimensiuni, legate de izotopi gamma precum:  Indium-111, Iod-123, Galium-67, Technetium-99m etc.

De ce este Technetium-99m cel mai utilizat radionuclid din medicină nucleară?

Radionuclidul cel mai utilizat în tehnicile de diagnostic din medicină nucleară este Technetium-99m, care este produs artificial, cu ajutorul unui sistem-generator, dintr-un alt element : Molibden-99, prin dezintegrarea acestuia sub forma de emisie de radiații beta.

Produsul final, pertehnetat de sodiu (Tc-99m), este obtinut prin elutie cu soluție salina sterila (NaCl).

Aproximativ 30 milioane de investigații imagistice pentru diagnosticul diverselor afecțiuni au loc în fiecare an, la nivel global, utilizând Technetium-99m (peste 80% din totalul examenelor imagistice nucleare/scintigrafiilor).

Datorită faptului că Technetium-99m poate fi produs artificial, s-a reușit obținerea unui radioizotop având cele mai ideale proprietăți pentru tehnicile de diagnostic din medicina nucleară:

  • energia emisă prin dezintegrare de 140 keV,  potrivită pentru camerele gamma: poate fi administrat pacienților în doze cu radiații mici.
  • timp de înjumătățire scurt, de numai 6 ore: jumătate din concentrația administrată se dezintegrează și elimină în decurs de 6 ore
  • disponibil pentru utilizare imediată și ușor de compus: poate fi preparat eficient în spitale sau centre/clinici specializate.

!Diferența dintre Technetium-99m și Technetium-99!

Technetium-99 poate exista în cantități foarte mici în natură. Timpul de înjumătățire al acestuia este de mii de ani.

Technetium-99m este produs artificial în scop medicinal, prin modificarea proprietăților chimice, dintr-un alt element, Molibden-99, cu ajutorul unui sistem-generator, și are un timp de înjumătățire de doar 6 ore, eliminându-se rapid din organism, ceea ce îl face ideal pentru utilizarea în tehnicile de diagnostic.

Radiofarmaceutice utilizate la Gauss Clinics:

RadiofarmaceuticComponenta non-radioactivă/farmaceuticăIndicația clinică
Tc-99m-Nanocoll/NanoscanParticule de albumină umană coloidalăLimfoscintigrafie (vizualizarea vaselor limfatice) sau detecția ganglionilor santinelă (ganglionii limfatici cu probabilitatea de a fi invadați de celule maligne)
Tc-99m-DTPAAcid dietilen-triamino-pentaaceticScintigrafie renală dinamică, măsurarea ratei de filtrare glomerulară (funcția rinichilor)
Tc-99m-DMSAAcid dimercaptosuccinicScintigrafie renală statică, evaluarea anomaliilor  de la nivelul parenchimului (țesutului) renal
Tc-99m-MDPMetilen bifosfonatScintigrafia osoasă: evaluarea metaboslimului osos (procese de resorbție și remodelare osoasă) , explorarea durerii de oase la pacienți cu radiografii negative
Tc-99m-MIBISestamibi (metoxi-isobutil-isonitril)Scintigrafie miocardică: perfuzia miocardică, evaluarea deficitului de debit cardiac
Scintigrafia paratiroidiană: hiperplazii și adenoame hiperfuncționale
Tc-99m (pertehnetat de sodiu)Fără substanță farmaceuticăDiagnosticul diverticulului Meckel: identificarea mucoasei gastrice ectopice, cauză de hemoragie ocultă
Scintigrafie tiroidiană: diagnostic boală Graves, gușă nodulară, tiroidită, noduli tiroidieni.

Farmacokinetica radiofarmaceuticelor pe bază de Tc-99m sau căile de excreție

  • Tc-99m (pertehnetat de sodiu):

1.5-2% din cantitatea administrată se acumulează la nivelul tiroidei în primele 24 ore, de la nivelul căreia se elimină neschimbat.

70-80% din radioizotop se leagă de proteine plasmatice (din sânge), iar fractia nelegată se distribuie constant către tiroidă și alte structuri, precum glandele salivare, mucoasa gastrică, plexul coroid, țesutul mamar glandular. Tc-99m se acumulează și la nivelul regiunilor cu vascularizație crescută sau permeabilitate vasculară anormală.

Timpul de înjumătățire de la nivelul circulației sangvine este de 3 ore.

Tc-99m se elimină în proporție de 25% pe cale renală în primele 24 ore, urmată de o eliminare pe calea tranzitului intestinal în următoarele 48 ore. La 48 ore de la administrare, radiofarmaceuticul este eliminat complet din organism.

  • Tc-99m-MIBI:

Radiofarmaceuticul se acumulează la nivelul miocardului viabil proporțional cu debitul sangvin local, cât și la nivelul adenoamelor paratiroidiene (modificări ale țesutului glandular paratiroidian). După administrarea intravenoasă, radiofarmaceuticul se distribuie rapid din circulația sangvină către țesuturile musculare (inclusiv către miocard), ficat, vezica urinară, iar o mică parte se distribuie și către glandele salivare și tiroide. După 10 minute de la administrare, doar 2.5% din concentrație se mai află în circulația sangvină.

În primele 60 minute de la administrare se remarcă o acumulare considerabilă a radiofarmaceuticului la nivelului ficatului și splinei, însă la testul de efort radiofarmaceuticul prezintă o distribuție mai marcată la nivelul cordului.

Eliminarea se face preponderent prin intermediul metabolismului hepato-biliar , către tractul gastro-intestinal, cu o cantitate adițională eliminată la nivel renal.

27% din doză inițială se elimină pe cale renală în primele 24 de ore, și 33% se elimină prin intermediul tranzitului intestinal (materii fecale) la 48 ore.

  • Tc-99m-Nanocoll/Nanoscan

Clearence-ul plasmatic depinde de dimensiunea particulelor coloidale; 10% din doza administrată se mai afla  în circulația sangvină la o oră de la administrare, cu o descreștere continuă a radioactivității la acest nivel.

O fracție din cantitatea administrată se elimină  de la nivelul patului vascular prin fagocitoză , și o altă fracție se distribuie din circulația sangvină la nivelul ficatului, splinei și măduvei osoase, care reprezintă căile principale de eliminare a radiofarmaceuticului.

După injecția administrată subcutanat între spațiile interdigitale ale mâinii sau picioarelor, 30-40% din particulele coloidale sunt filtrate în capilare limfatice, ajungând ulterior la noduli limfatici regionali . Drenajul de la acest nivel este cuprins între 1-35% în primele 24 ore.

Eliminarea de la nivel limfatic este lent și crește  odată cu mișcările extremităților. La 15 minute de mers ușor, doar 6-15% din radiofarmaceuticul administrat inițial se mai regăsește la  nivelul ganglionilor limfatici.

  • Tc-99m-MDP:

45-50% din substanța administrată se acumulează la nivelul matricei osoase, restul se excretă pe cale renală.

Maximul de substanță acumulată la nivel osos este atins la o oră de la administrare, și rămâne constantă timp de 72 ore, în cazul prezenței patologiilor care determină un debit sangvin și activitate osteogenică crescute.

Radioactivitatea din patul vascular dispare rapid, la 24 de ore regăsindu-se un procent de doar 2.3% din doză administrată inițial.

Eliminarea radiofarmaceuticului are loc pe cale renală, astfel: 32% din substanță se elimină la 1 oră de la administrare, 47% în două ore, 60% în 6 ore, iar excreția la 24 de ore este de 76.5%.

  • Tc-99m-DMSA

24% din substanța administrată se acumulează la nivelul cortexului renal ce prezintă afinitate crescută pentru substanță, la o oră de la administrare.

La o oră de la administrarea intravenoasă, aproximativ 25% din doza injectată se găsește la nivelul tubilor proximali, 30% în plasmă și 10% în urină.

Maximul de substanță acumulată la nivelul cortexului renal este atins la 3 ore de la administrare (aproximativ 50%), 20% din substanță se află la nivelul plasmei, mai puțin de 10% în ficat și mușchi, și 11.4% se elimină prin excreție urinară.

  • Tc-99m-DTPA

După administrarea intravenoasă, radiofarmaceuticul trece rapid în spațiul extravascular, traversând pereții vaselor capilare. O cantitate foarte mică se leagă de proteinele plasmatice (3.7%-10%).

Se elimină exclusiv pe cale renală, prin intermediul filtrării glomerulare, fără secreție tubulară (ceea ce îl face ideal pentru măsurarea directă a funcției renale), iar radioactivitatea poate fi observată la nivelul rinichilor , sistemelor colectoare și a pelvisului renal (urină).

De reținut:

Radiofarmaceuticul este un produs medicinal, administrat de regulă, prin injecție intravenoasă, care le permit medicilor să analizeze procesele funcționale, metabolice și biochimice din organism, și să determine cât de bine funcționează un organ.

O scintigrafie nu se poate realiza fără radiofarmaceutic sau fără radioizotop, întrucât energia produsă de radiațiile gamma rezultate din procesul de dezintegrare al acestuia, sunt necesare pentru a reconstrui imaginile organelor și țesuturilor din corpul nostru, prin intermediul aparatului SPECT, așa cum pentru realizarea unui CT sau radiografii sunt necesare raze X, iar pentru RMN sunt necesare câmpuri magnetice și unde radio.

Radiofarmaceuticele utilizate pentru diagnostic nu produc efecte farmacologice, iar administrarea lor nu este asociată cu efecte clinice secundare relevante (nu interferează cu funcția organului), spre deosebire de radiofarmaceuticele utilizate din terapia oncologică (tratamentul cancerelor), prin care se urmărește producerea efectelor clinice: eliminarea celulelor cu multiplicare rapidă ale tumorilor maligne.

Technetium-99m rămâne până la ora actuală cel mai utilizat radioizotop în imagistică medicală, datorită proprietăților sale nucleare ideale obținute artificial: proces de dezintegrare și eliminare rapid, utilizat în doze cu radiații mici, suficiente pentru crearea unor imagini de acuratețe înaltă ale organelor și țesuturilor prin intermediul gamma-camerei, și ușor de preparat în orice laborator, spital sau clinică acreditată.

Bibliografie:

Radiopharmacy: An Update, EANM Technologist’s Guide, 2019

MDPI, Applied Sciences, 2019, 9, 2526: A picture of Modern Tc-99m Radiopharmaceuticals: Production, Chemistry, and Applications in Molecular Imaging

Ecletica Química Journal, vol.44, no.3, 2019

www.epa.gov

×